E mijloc de octombrie, iar natura dă un ultim spectacol înainte de venirea iernii. Gândul că zilele până la căderea frunzelor sunt numărate, mă determină să ies cât de des pot la fotografiat. 

Mă trezesc dis-de-dimineață și verific stare vremii. Se pare că va fi o nouă zi impecabilă, fără să știu că e o zi pe care o aștept de multă vreme. Încă nu știu încotro să mă îndrept, însă după ce verific webcam-ul de la Colibița și văd că e ceață pe lac, decid să mă duc într-acolo. Fiind două drumuri care duc la Colibița, schimb în ultimul moment planul inițial, de a urca pe jos undeva deasupra barajului, și o iau pe varianta care mă duce mai rapid cu mașina cât mai sus. Ajung în locul propus la timp, înainte ca soarele să se ivească de peste crestele Călimanilor.

Apoi, odată cu primele raze, începe spectacolul. Cadrele curg, în timp ce alternez teleobiectivul, cu obiectivul standard. Fiind undeva pe o culme, din când în când mai scanez și împrejurimile, în speranța că va apărea vreun cerb sau vreo ciută pe pajiștea ce se întinde în vale…

Combinația dintre ceață, razele de lumină și siluetele copacilor e fascinantă. 

Din când când în când mă opresc din fotografiat și fac pauze de privit. La un moment dat, observ ceva mișcare la contactul poienii cu pădurea. Ceea ce inițial am crezut că e o vulpe, se adeverește a fi un lup. Nu îmi vine să cred. Profit de faptul că în acel moment sunt cu teleobiectivul și fac rapid câteva cadre, ca să nu pierd ocazia.

Din fericire nu mă observă, așa că reușesc să îl admir câteva momente bune.

Deși șchiopăta, părea că e în formă bună și bine hrănit. În schimb, manifesta o vigilență maximă. Se oprea adeseori și scana împrejurimile, apoi își continua drumul. Pe urmă, dispare după culmea din față, ca apoi să reapară pentru câteva momente, înainte de a se face nevăzut.

Încă nu îmi vine să cred că am avut parte de un moment pe care îl aștept de multă vreme. E a patra oară când îl întâlnesc, însă nu am avut până acum ocazia să îl fotografiez cât de cât decent. Fie era prea întuneric, într-o seară de iarnă pe crestele munților Rodnei, fie cei doi lupi erau prea departe, într-un noiembrie prin Călimani, fie eram pe bicicletă, într-o întâlnire de doar câteva momente. 

După experiența cu lupul și două întâlniri cu ursul (de aici nu am poze, pentru că totul s-a petrecut mult prea rapid), se pare că toamna a început bine. Să vedem ce mai rezervă iarna. Cert este că norocul ni-l mai facem și singuri. Așa că, ieșiți cât mai des în natură. Puteți avea parte de momente inedite!

Imaginile fac parte din proiectul BNature

P.S. În weekend-ul ce vine voi organiza o tură la 12 Apostoli în Munții Călimani. Găsiți detaliile aici: https://calingabor.ro/drumetie-de-iarna-la-12-apostoli/ .