Pe viscol în culorile răsăritului

E aproape mijloc de martie și chiar dacă prin văi este iz de primăvară, pe munte este încă iarnă. Doar cârdurile de gâște, aflate în zbor spre locurile de cuibărire, ne-au amintit că vine, totuși, primăvară. În rest, am avut parte de o dimineață friguroasă, cu viscol, multă zăpadă și culori fantastice.

După câteva zile cu ploaie și temperaturi pozitive chiar și pe creste, se anunță vreme bună și rece, perfectă pentru a ne lua rămas bun de la iarnă sau cel puțin așa credeam atunci. Facem rapid planul, și plecăm pentru două zile în Pasul Prislop. După o plimbare de după-masă, mergem rapid la culcare pentru a ne putea trezi devreme a doua zi. La puțin timp după ora 5 începem deja să urcăm spre locul propus. Deși e încă întuneric, liniștea e întreruptă de un cârd de gâște gălăgioase aflate în migrație. E singurul indiciu că vine totuși primăvara. Continuăm să urcăm în liniște. Ușor, începe să se lumineze, iar vântul să bată din ce în ce mai tare. Urmează o oră de acțiune, cu încercări și căutări de compoziții favorabile. Nu știam la ce să mă aștept, pentru că nu cunoșteam zona, iar condițiile se schimbau de la un moment la celălalt. Cerul ușor înnorat, cu straturi de nori la diferite înălțimi au dus la un spectacol de culori fascinant.

Din Munții Maramureșului spre Munții Rodnei și Suhard, martie 2023