Îmi doream de ceva vreme să înnoptez la refugiul de sub vârful Ineu pentru a suprinde de acolo apusul și apoi răsăritul. Un val de ninsoare combinat cu răcirea vremii, după un început de primăvară neobișnuit de cald, m-a determinat să nu mai amân ieșirea. Aceasta a coincis și cu echinocțiul de primăvară. Am plecat relativ târziu din Valea Vinului, așa că aveam puțin peste 5 ore la dispoziție până la apusul soarelui. Iar după ce am luat în spate rucsacul de +24 kg părea o misiune imposibilă. Ușor, ușor am început să mă obișnuisc cu ideea și, motivat de soarele care cobora din ce în ce mai jos la orizont, cumva, am ajuns sus odată cu apusul.
